Rezistenţa la antibiotice – problemă de sănătate publică
Rezistenţa bacteriilor la antibiotice este una din principalele probleme de sănătate publică.
Numeroase studii au demonstrat că există o corelaţie puternică între consumul de antibiotice şi dezvoltarea/ creşterea rezistenţei bacteriilor la acestea 2,3,4.
Creşterea rezistenţei la antibiotice determină costuri tot mai crescute ale sistemului de sănătate. De asemenea, creează dificultăţi în tratamentul afecţiunilor altă dată tratabile şi se asociază cu o creştere a morbidităţii şi mortalităţii 5, 6, 7.
Afecţiuni comune şi/ sau ameninţătoare de viaţă ca pneumoniile, gonoreea, infecţiile post-operatorii, HIV, tuberculoza sau malaria devin imposibil de tratat din cauza creşterii rezistenţei germenilor la antibiotice. Dacă o infecţie nu răspunde la tratamentul standard atunci creşte durata bolii, cresc cheltuielile medicale şi creşte riscul de deces.
Se estimează că rezistenţa la antibiotice determină aproximativ 700 000 de decese anual la nivel mondial, din care aproximativ 25 000 in UE. Proiecţiile estimează că mortalitatea determinată de rezistenţa la antibiotice să depăşească 10 000 000 de decese pe an în 2050 5, 8.
Aproximativ 80-90% din antibiotice sunt prescrise în sistemul de asistenţă medicală primară, iar majoritatea (80%) sunt utilizate pentru tratamentul infecţiilor acute de căi respiratorii 5, 9, 10, 11.
Se estimează că mai mult de 50% din toate prescrierile de antibiotice în cadrul sistemului de asistenţă medicală primară nu sunt necesare 5, 9. Deşi marea majoritatea a infecţiilor respiratorii (superioare sau inferioare) sunt cauzate de viruşi, antibioticele sunt utilizate fecvent pentru tratamentul acestor afecţiuni 6, 7. Utilizarea excesivă şi improprie a antibioticelor reprezintă principala cauză de rezistenţă la antibiotice 8, 9, 12, 13.
Prescrierea de antibiotice în sistemul de asistenţă medicală primară variază considerabil între diverse ţări, lucru care nu poate să fie explicat doar pe baza incidenţelor diferite ale infecţiilor bacteriene 14. S-a observat o corelaţie între frecvenţa crescută de prescriere de antibiotice şi rata de rezistenţă la antibiotice 2, 13. Reducerea prescripţiilor inutile de antibiotice poate să reducă sau să inverseze procesul de dezvoltare de rezistenţă la antibiotice 15, 16.